Imunitate forte F165 42 capsule

Imunitate forte F165 Fares 42 capsule

Imunitate forte are urmatoarele beneficii:

• Imunomodulator
• Antiviral (inclusiv pentru noile viroze respiratorii)
• Antiinflamator
• Antioxidant citoprotector (protejeaza celulele) protector pulmonar hepatic neuroprotector cardioprotector
• Adaptogen (favorizeaza adaptarea la stres si suprasolicitari)
• Antibacterian
• Antialergic

Actiune: Imunitate

Imunitate Forte are o formula complexa alcatuita din unele dintre cele mai puternice plante medicinale modulatoare ale imunitatii si care s-au dovedit in studii a avea actiune asupra coronavirusurilor.

Protejeaza organismul fata de principalii factori care contribuie la scaderea imunitatii: stres fond inflamator preexistent oboseala agresiunea factorilor poluanti (alimentatie mediu).

Produsul nu contine excipienti si asigura o biodisponibilitate optima.

Astragalus este cunoscut ca una dintre cele mai importante plante adaptogenice tonifiante din medicina traditionala chineza avand o indelungata istorie de utilizare medicala. A fost descris initial in textul clasic Shennong din Materia Medica cea mai timpurie farmacopee completa din China scrisa din perioada razboiului pana la dinastia Han (sec. III i.Hr.-sec. III d.Hr.). Este apreciat pentru capacitatea sa de a consolida energia primara a organismului pe care noi o cunoastem drept sistemul imunitar.

Tinospora denumita in sanscrita „Guduchi” este un arbust catarator care contine o varietate de componente active cum ar fi alcaloizi fitosteroli lactone diterpenoide alifatice si glicozide. Planta a fost oficiala din secolul trecut in India si in coloniile estice in British Pharmaceutical Codex 1911 in India fiind folosita de mult timp ca remediu si pentru efectele sale tonice. Recent planta prezinta un mare interes pentru cercetatorii din intreaga lume datorita proprietatilor sale medicinale raportate cum ar fi cea de imunomodulator.

Turmericul are o istorie foarte indelungata de utilizare medicinala aceasta datand aproape cu 4000 de ani in urma in cultura Vedica Indiana. In sanscrita turmericul are 53 de denumiri diferite printre care jayanti care inseamna cel care invinge asupra bolilor. Medicina moderna a inceput sa recunoasca importanta sa dupa cum putem constata din peste 3000 de publicatii care il pomenesc si care au aparut in ultimii 25 de ani.

Ceaiul verde datorita continutului bogat in polifenoli si catechine are un puternic efect antioxidant prin inhibarea degradarii oxidative pe de o parte si cresterea activitatii enzimelor antioxidante pe de alta combatand oxidarea si degradarea celulara produsa de radicalii liberi ajutand la incetinirea proceselor de imbatranire si contribuind la mentinerea sanatatii organismului.

In Ayurveda busuiocul sfant este cunoscut sub numele de „Cel Incomparabil” „Mama Medicina a Naturii” si „Regina Ierburilor” si este venerat ca un „elixir al vietii” fara egal atat pentru proprietatile sale medicinale cat si pentru cele spirituale. In India busuiocul sfant a fost adoptat in ritualuri spirituale si practici de viata care ofera o gama larga de beneficii pentru sanatate care abia incep sa fie confirmate de stiinta moderna. Studiile actuale care intaresc vechea intelepciune ayurvedica sugereaza ca este un tonic pentru corp minte si spirit care ofera solutii la multe probleme moderne de sanatate. Exista dovezi crescande ca busuiocul sfant poate aborda stresul fizic chimic metabolic si psihologic printr-o combinatie unica de actiuni farmacologice.

Salcamul japonez este o planta medicinala utilizata in China Japonia si Coreea ca remediu pentru pentru mai multe probleme. Utilizarea acestei plante a fost inregistrata in tratatele medicinale clasice din China antica si este inregistrata in prezent atat in Farmacopeea Chineza cat si in Farmacopeea Europeana. Mai mult Sophora japonica contine in concentratii insemnate flavonoide precum rutina quercetina luteolina care prezinta o gama larga de activitati biologice.

Ghimbirul este un tonic aromatic foarte cunoscut mentionat in Farmacopeile chinezesti in Ayur-Vedas Susrutas in literatura sanscrita dar si in scrierile grecilor si romanilor antici. Paracelsus Dioscorides si Plinius il tratau ca pe un condiment cunoscut. Raspandirea sa in Europa s-a produse foarte rapid la inceputul secolului XI fiind inregistrat deja in scrierile anglo-saxone.

Piperul negru originar din continentul est-indian a fost folosit mai ales ca condiment dar si ca remediu dintr-o perioada timpurie. Acest bine cunoscut condiment contine in principal ulei esential substante rezinoase si un principiu cristalin numit piperina oficiala inca din 1911 in The British Pharmaceutical Codex. Piperina creste biodisponibilitatea altor substante conducand la aparitia mai rapida a efectelor.

Invelisul capsulei est